Poveste. De Cristina Paula Nucuță

cristina nucuta

Să lucrezi în administrația publică locală constituie o provocare și consider că ai nevoie și de un dram de “nebunie”. Pot spune acest lucru în cunoștință de cauză, deoarece lucrez aici din 1997. Data exactă are și o doză de umor: 1 aprilie.

Nu pot spune că mi-am dorit dintotdeauna să lucrez în acest domeniu, dar pot spune cu sinceritate că te poate cuceri cu diversitatea problemelor și inventivitatea soluțiilor pe care trebuie să le găsești.

Întotdeauna m-am considerat o persoană sociabilă și că pot fi liantul oricărei echipe din care am făcut parte, deși uneori aș prefera să am de-a face doar cu echipamentele IT, pentru că acestea pot fi modelate mai ușor chiar și atunci când instalarea lor nu este facilă. Să nu înțelegeți că aș fi asocială, dar schimbarea mentalității oamenilor este mai dificilă decât schimbarea unei soluții IT.

Experiența dobândită în Primărie nu poate fi concurată cu munca în alt domeniu: aici trebuie să înțelegi tot mecanismul, atât din departamentul tău, cât si din celelalte departamente și în nici un caz nu poate fi vorba despre plafonare sau monotonie. Recent mi-am îmbunătăit cunoștințele și în domeniul construcțiilor, făcând parte dintr-o echipă de implementare a unui proiect: am aflat că organizarea de șantier nu înseamnă o cameră de ședințe, ci o locație unde se depozitează utilajele, materialele pe timpul executării lucrărilor. Important e că niciodată nu mi-a fost teamă să întreb dacă nu am știut ceva și nici să recunosc atunci când am greșit.

Este plăcut să știi că munca ta, văzută sau nu, contribuie la dezvoltarea orașului și aduce, uneori, un zâmbet locuitorilor acestuia.