Metoda PMI

Bine te-am regăsit. Mai rămânem încă o zi în zona metodelor de educare a gândirii (din tema mai mare a gândirii critice): Metoda PMI.

Te prevenim din start că intenţionăm să folosim acest exerciţiu pentru a-ţi deschide apetitul pentru o întreagă abordare interesantă: Programul CoRT (Cognitive Research Trust), al lui Edward de Bono. (Îţi recomandăm cu căldură cartea “Cursul de gândire al lui Edward de Bono).

Revenind la metodă, PMI este chiar prima dintre cele 10 lecţii de gândire – din cadrul nivelului CoRT 1.

Pe scurt:

P înseamnă plus sau aspecte pozitive

M înseamnă minus sau aspecte negative

I înseamnă interesant sau aspecte interesante.

Aşa cum susţine chiar autorul ei, PMI este o metodă de direcţionare a atenţiei. Folosind-o, te disciplinezi să îţi concentrezi atenţia mai întâi asupra aspectelor pozitive ale unui anumit subiect, apoi asupra celor negative şi în cele din urmă asupra celor interesante.

Exerciţiul de astăzi presupune aşadar invitaţia de a reliza un PMI pentru următoarea idee:

Cum ar fi ca înscrierea la facultate să fie condiţionată de rezultatele la o testare aptitudinală privind domeniile respectivei facultăţi?

Pasul unu va presupune listarea aspectelor pozitive, negative şi interesante (3 minute), iar pasul doi te invită să verifici cum te simţi faţă de ceea ce ai listat (3 minute).

Două menţiuni de final:

a. noţiunea de “gândire critică” face referire la conţinuturi uşor diferite în accepţiunea lui Edward deBono faţă de felul în care ai găsit-o definită aici.

b. Metoda PMI nu este o metodă de luare a deciziilor. Ea este indicată chiar şi atunci (sau mai ales atunci) când afectiv ai luat deja o decizie, când ai decis deja cum ţi se pare o anumită idee. Iar rezultatul său este acela că îţi deschide multiple perspective.

Atât, pentru astăzi ajunge. Să ai o zi minunată!

Susa foto.

MIT sau REALITATE?

Bună dimineaţa! Îţi propunem să-ţi începi săptămâna într-o notă jucăuşă (dar numai pe jumătate). Un nou exerciţiu din seria dedicată gândirii critice te aşteaptă!

Este vorba tot despre o metodă prin care îţi poţi exersa această trăsătură pozitivă de caracter: “adevăr sau ficţiune?”.

Metoda în sine este simplă (rămânem fideli promisiunii noastre iniţiale, că pentru a putea face exerciţiile vei avea nevoie de aproximativ 5 – 10 minute zilnic, nu mai mult). Ea presupune a analiza o suită de afirmaţii / subiecte / teme şi a stabili dacă sunt adevăruri sau ficţiuni.

Pentru a-ţi face munca şi mai uşoară şi pentru a rămâne în domeniul nostru preferat – cariera şi tot ce înseamnă ea – ţi-am pregătit 10 afirmaţii pornind de la care poţi exersa metoda propusă prin exerciţiul de astăzi.

Ce ai de făcut, aşadar, este să citeşti pe rând fiecare afirmaţie de mai jos iar apoi să decizi dacă este un mit sau o realitate. Pentru a lua decizia, s-ar putea să fie nevoie să identifici sursa de informaţii cu privire la afirmaţia respectivă şi eventual, dacă sursa lipseşte, să întrebi pe cineva care poate fi mai informat cu privire la subiectul respectiv – chiar în timp ce faci exerciţiul.

Dar, ca să nu mai lungim vorba, afirmaţiile sunt:

1. Căutarea unui loc de muncă începe odată cu terminarea facultăţii.

2. Nu te poţi angaja doar depunându-ţi un CV şi o scrisoare de motivaţie.

3. Angajatorii preferă să angajeze oameni pe care îi cunosc.

4. Utilitatea unui stagiu de practică în străinătate depinde de domeniul în care îl faci.

5. Cu unele excepţii (ex.: medicina) nu este nevoie să faci o anumită facultate pentru a profesa într-un anumit domeniu.

6. Să faci voluntariat cu gândul la CV, nu înseamnă să fii voluntar cu adevărat.

7. La consilierul de carieră merge numai cine nu este în stare să-şi planifice singur viitorul.

8. Facultatea ar trebui să te transforme într-un profesionist în domeniul pe care ai ales să-l studiezi.

9. Poţi avea fie familie, fie carieră, niciodată pe amândouă.

10. A fi fericit e o chestiune de noroc.

(Indiciu: pentru informaţii cu privire la ultima afirmaţie poţi apela la noi – suntem în posesia unor informaţii ştiinţifice, rezultate în urma câtorva zeci de ani de cercetări în domeniu).

Atât. Pentru astăzi ajunge. Să ai o zi minunată!

Sursa foto.

PRO şi CONTRA

Ne ocupăm astăzi de o altă abilitate dintre cele asociate cu gândirea critică: luarea deciziilor.

Deşi este un subiect generos, care reprezintă de altfel o etapă importantă în planificarea carierei şi ar merita, în sine, două săptămâni de exerciţii zilnice, vom aborda un singur aspect al luării deciziilor: argumentele pro şi contra.

Ne este greu să credem că nu ţi s-au intersectat niciodată până acum drumurile cu această metodă simplă. Dar pentru că a şti teoretic şi a face practic ceva – sunt două lucruri complet diferite, te invităm să aplici acest concept astăzi.

Primul pas al exerciţiului te invită să alegi una dintre deciziile cu care te confrunţi în prezent. Poate fi ce decizie doreşti; te sfătuim totuşi să alegi ceva mai complex decât “să îmbrac cămaşa albă sau pe cea albastră?” dar mai simplu decât “să-mi dau sau nu demisia?”.

Pasul următor este să împarţi în două o foaie (sau să trasezi o linie verticală la mijlocul unui document word) şi să scrii sus, în stanga: “PRO” şi în dreapta: “CONTRA” (cam aşa ca în poză).

Apoi vei începe să cauţi şi să notezi argumente, pentru fiecare coloană. Scrie până rămâi fără inspiraţie. La final vei avea o imagine asupra sensului în care înclină balanţa.

Atât. Pentru astăzi ajunge. Să ai o zi minunată!

Sursa foto.

Rezolvarea de probleme

Dacă îţi aminteşti, discutam ieri despre diferite abilităţi pe care le presupune gândirea critică şi promiteam că vom reveni asupra unora dintre ele.

Ne oprim în exerciţiul de astăzi la rezolvarea de probleme.

Pentru început, te rugăm identifică o problemă pe care o ai în prezent. Poate fi ce problemă vrei tu; însă noi îţi recomandăm să începi cu domeniul profesional sau cu cel educaţional, cel puţin ca prim pas.

În continuare, îţi facem cunoştinţă cu o metodă de rezolvare de probleme cu un acromin simpatic: este metoda IDEALA (Hou, Chang, & Sung, 2007).

Ce ai de făcut, ca exerciţiu, este să treci problema identificată iniţial prin fiecare pas al acestei metode, după cum urmează:

I Identifică problema: Care este, de fapt, dificultatea cu care mă confrunt?

D Defineşte contextul: Care sunt faptele care sunt legate de problema mea? 

E Enumeră opţiunile pe care le ai: Care sunt variantele plauzibile de rezolvare a problemei – pe care le am în acest moment?

A Analizează opţiunile: Ce presupune fiecare variantă? Luând toţi factorii în considerare, care este cel mai bun lucru pe care îl pot face în continuare?

L Listează explicit avantajele soluţiei alese: De ce este aceasta cea mai bună soluţie pentru mine în acest moment?

A Autocorectează-te: priveşte din nou toţi paşii parcurşi. Este ceva ce ai pierdut din vedere? 

La final, fă câteva comentarii cu privire la paşii parcurşi şi soluţia identificată.

O variantă şi mai bună a exerciţiului este aceea în care rogi un prieten să îţi adreseze întrebările şi să noteze răspunsurile; în felul acesta, eşti liber să te gândeşti exclusiv la rezolvarea problemei tale şi să dai cele mai bune răspunsuri.

Atât. Pentru astăzi ajunge. Să ai o zi minunată!

Sursa metodei de rezolvare a problemelor.

Sursa foto.