Prezentare Job Trust

Miercuri, 21 noiembrie 2012, are loc prezentarea companiei Job Trust. Evenimentul începe la ora 15.00 și se desfășoară în Sala de conferințe Ferdinand (zona Rectoratului), din corpul A al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Job Trust este o firmă de consultanță în domeniul resurselor umane, cu sediul în Salonic, Grecia. Compania recrutează persoane calificate sau necalificate, temporar sau permanent, în cadrul hotelurilor și a altor organizații grecești din domeniul turismului. Pentru mai multe detalii, accesează pagina: www.jobtrust.gr.

Dacă îți dorești să lucrezi în Grecia, nu ezita să participi la acest eveniment!

Intrarea este liberă! Pentru înscrieri, te rugăm să completezi formularul de mai jos (*în urma completării vei primi un e-mail de confirmare):

Vă mulțumim pentru interes, dar înscrierile s-au încheiat. 

* În cazul în care nu primești un e-mail de confirmare a înscrierii în 10 minute, te rugăm să verifici dacă ai completat corect spațiul cu adresa personală de e-mail.

Dincolo de porțile facultății

Mă plimbam într-o după-amiază prin biblioteca universității din Huelva printre rafturile cu lucrări referitoare la educație. Pe lângă cărțile pe care le căutam, mi-a sărit în ochi următorul titlu: Ce caută fírmele și universitățile nu învață (Lo que las empresas buscan y las universidades no enseñan) de Leila Navarro (după cum scrie pe copertă, Leila Navarro este un conferențial motivațional, profesor și ziarist din America de Sud). În același timp, știu că la ”Cuza” este perioada festivităților de absolvire. Așadar, am împrumutat-o, am citit-o și transmit mai departe câteva aspecte care mi-au plăcut.

Cartea pornește de la idea că deși în filme momentul absolvirii este unul fericit, pentru majoritatea absolvenților de azi, terminarea facultatății poate fi o etapă plină de dezamăgiri. Căutarea unui loc de muncă se dovedește dificil pentru mulți dintre aceștia pentru că nu știu ce vor, iar dacă știu ce vor, nu pot obține acel job pentru ca nu au experiență, nu au abilitățile sau cunoștințele cerute etc. Totuși, studenții nu trebuie să astepte ca universitatea să îi învețe totul, ci ține de interesul fiecăruia să învețe din experiențe diverse.

Pentru a fi atractivi pe piața muncii, pe lângă ce se predă la cursuri, absolvenții ar trebui să știe câte ceva despre/să aibă anumite abilități, enumerate mai jos (cum pot fi dobândite este deja o altă discuție):

  • Autocunoaștere: să fie capabili să își identificăm fricile și talentele; acest lucru îi ajută în alegerea unei cariere, dar și în gestionarea evoluției pe piața muncii; autoarea cărții zice că ”succesul vine întotdeauna la acele persoane care au curajul și simplitatea de a fi ele însele”.
  • Scop: să aibă convingerea interioară că s-au născut să facă un anumit lucru; să aleagă să facă ceva ce le place (fiind motivați interioar) și nu ce vor alții (adică influențe exterioare) și tot timpul să aibă în minte scopul pentru care fac ceea ce fac.
  • Valori: sunt văzute aici ca principii care construiesc un ideal de comportament moral; toți oamenii au valori, dar trebuie să fie și conștienți de ele; mai mult, trebuie să vadă dacă acțiunile sunt cooerente cu principiile în care cred (integritate de caracter). De cele mai multe ori, angajatorii caută persoane solide, integre și etice, care pot adera la valorile firmei.
  • Adaptare: aceasta este necesară pentru a putea supraviețui în ”junga” pieții muncii, pentru a-și adapta planul inițial în funcție de oportunitățile și situațiile dificile care apar pe parcurs.
  • Rezistența: această caracteristică se referă la acele persoane care, deși au trecut prin situații dificile sau trebuie să înfrunte anumite probleme, nu își pierd forța de a lupta și au capacitatea de a-și urmări obiectivele. Conform cărții, cheia rezistenței este în forma de a interpreta situațiile dificile care apar (cu optimism sau pesimism).
  • Asertivitate: se referă la posibilitatea de a exprima opinii sau preferințe în mod sincer și direct, a putea să spună ”nu” (a nu fi confundată cu agresivitatea).
  • Capacitate de reflexie: aceasta presupune capabilitatea de a folosi cele 7 tipuri de gândire (deductiv, inductiv, analitic, sintetic, sistematic, critic, creativ) pentru a produce idei noi.
  • Formare continuă: trebuie să învățăm pe tot parcusul vieții pentru că avem nevoie constant să evoluăm și pentru că lumea este într-o continuă dezvoltare. Totuși, acest lucru nu trebuie făcut haotic, ci fiecare trebuie să identifice exact domeniile în care are nevoie de formare.
  • Inteligența interpersonală: abilitatea de a menține relații bune cu persoanele în general, fie ele colegi, superiori, clienți sau furnizori; abilitățile sociale sunt valorizate pe piața muncii, iar contactele făcute pot ajuta ulterior în carieră; în acest caz, autoarea spune că secretul relațiilor bune este să ne purtăm cu ceilalți așa cum ne dorim să ne poarte alții cu noi.
  • Comunicare: presupune atenție față de modul în care comunicăm și valorizarea dialogului.
  • Respect față de diversitate: arta de a supraviețui cu cineva care gândește și acționează diferit  este o necesitate, mai ales în contextul globalizării.
  • Automotivare: păstrarea motivației de a lucra chiar și atunci când lucrurile nu merg foarte bine.
  • Creativitate: necesară pentru ca orice firmă să funcționeze (metaforic, autoarea ne prezintă importanța creativității spunând că în lumea reală inovația este motorul, iar creativitatea este combustibilul care îl face să funcționeze).
  • Anticiparea desfășurării lucrurilor: adică anticiparea situațiilor, necesităților și problemelor viitoare presupune promptitudine, perspicacitate, simțul necesității, inițiativă, agilitate, dedicare, responsabilitate și constanță.
  • Educație financiară: a ști cum ”să te porți cu banii”, cum să cheltui banii câștigați astfel încât să poți economisi, să faci previziuni și balanțe, să știi ce sunt impozitele și dobânzile, să planifici cumpărături, să controlezi cheltuieli, să înțelegi ce sunt activele, pasivele, planurile de pensionare, planurile de economisire și alte elemente economice de bază.
  • Pregătire pentru leadership: a ști să îți conduci propria viață pentru a putea apoi să gestionezi o echipă.

Absolvenți sau viitori absolvenți, ce vă lipsește din lista de mai sus? Și cum plănuiți să le dobândiți?

Angajați și angajatori, ce credeți că lipsește din listă? Ce ați tăia, ce ați adăuga? Care credeți că sunt cele mai importante?

Sursa foto: about.com

“Voluntariatul e sănătos, iar când te prezinți la un interviu de angajare vei fi întrebat de sănătate” – Interviu cu Bogdan Bîşcă

Centrul de carieră al Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” lucrează zilnic cu studenți și absolvenți în vederea clarificării aspirațiilor acestora în ceea ce privește viitoarea lor carieră. În acest context, este util să aducem în discuție o dilemă cu care se confruntă mulți tineri când pășesc într-o nouă etapă a vieții lor, studenția. Bobocii sunt întâmpinați de reprezentanți ai asociațiilor studențești care recrutează voluntari. Acesta este momentul când tânărul se intreabă ce ar fi mai bine pentru el: să facă voluntariat sau să iși găsească un job ce-i va aduce un venit suplimentar?

Pentru a vedea părerea unei persoane care a avut de ales între aceste două opțiuni, am decis să-l întrebăm pe Bogdan Bîșcă, student la Comunicare și Relații Publice și totodată președinte al asociației studențești PRIME Iași:

Î: De mai bine de jumatate de an ești președinte PRIME Iași, dar de cât timp activezi ca voluntar?

B.B:  Mi-am semnat contractul de voluntariat în noiembrie 2010, iar în iulie 2011 am fost numit președinte. Acum fac și eu un calcul rapid (pentru prima dată) și constat că activez ca voluntar de 1 an jumătate.

Î: Ce sau cine te-a determinat să-ți dedici o mare parte din timp acestei activități?

B.B: Sunt mulți factori aici, dacă mă gândesc bine. Dar cred că principalii ar fi:

–       Timpul liber, mult, pe care simțeam nevoia să-l valorific în așa fel încât să-mi aducă o safisfacție mai mare decât orice distracție cu gașca, dar în același timp să-i păstrez tonul acela relaxat.

–       Colegii care aveau mereu ceva de spus la seminarii, știau mereu o informație în plus pentru că trecuseră prin experiențe mai multe și mai complexe decât cei care aveau în orar doar cursurile de la facultate. De mai multe ori ei erau cei pe care majoritatea îi plăcea involuntar, erau mai sociabili și mai isteți, un exemplu de “așa da”.

–       Și nu în ultimul rând, nevoia de practică. Vroiam să înțeleg, să fiu stăpân în adevăratul sens al cuvântului pe ceea ce mă învață profesorii la facultate, astfel încât, o dată cu primirea unei diplome de studiu, să pot demonstra că am într-adevăr abilitățile necesare unui absolvent de Comunicare și Relații Publice.

Î: Cum crezi că te va ajuta voluntariatul într-o viitoare carieră?

B.B: Ar fi bine să fiu punctual aici, dar nu-mi place să mă umflu-n pene. Cred că înainte de toate, voluntariatul în PRIME m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă domeniul Comunicării, ce abilități și ce lipsuri am eu pentru o posibilă carieră, cum sunt (și cine sunt) oamenii care lucrează aici.

Mai exact, m-a ajutat să mă înțeleg pe mine în raport cu domeniul și să-mi pot alege cărări până va fi să ajung la drumul mare (când probabil voi ști și întregul codul de reguli după care se circulă acolo).

Î: Consideri că te-ar fi ajutat în aceeași măsură un job în timpul celor 3 ani de studiu?

B.B: Cred că există o ascensiune în orice. Iar când vine vorba de evoluția profesională, procesul e cu atât mai benefic și mai solid cu cât atenția acordată fiecărei etape e mai mare. Etapele acestui proces le-am înțeles tocmai prin voluntariat. Cum spuneam, a fost mai întâi util să mă înțeleg pe mine din punct de vedere al potențialului, abia apoi să pot gândi strategic, să coordonez, să realizez activități specific domeniului.

Mi-ar fi fost oricum greu să obțin un job în perioada studiului. Experiența nu mă recomanda, iar aptitudinile nu aș fi știut să mi le prezint. Aveam prea puțin habar despre ce înseamnă un job, cum e un interviu de angajare, ce trebuie să spui acolo și ce nu, etc.

Î:Te-ai gândit vreodată în această perioadă să renunți la voluntariat în favoarea unui job?

B.B: Nu. Nu am avut timp. După constatarea făcută la început, se pare că am doar 1 an jumătate de când fac voluntariat, nu foarte mult timp totuși. Abia am reușit să bifez partea cea mai importantă a aptitudinilor pe care le poți dobândi într-un ONG cum e PRIME Iași. Cred că acum, când aș putea spune că îmi este suficient, termin și mandatul și studiile de licență. Practic trec prin etapele normale de evoluție a oricărui tânăr. După studii urmează și un job.

Recunosc că am fost mereu avantajat în acest proces. Am avut susținerea necesară și confortul de a mă putea concentra asupra studiului și practicii, astfel încât să pot trece prin firescul etapelor, și nu am fost nevoit, așadar, să caut musai un job.

Î: A apărut vreodată oportunitatea obținerii unui job prin intermediul asociației în care activezi?

B.B: Oportunități se pot ivi când ești în contact cu oameni din domeniu, fie că vorbim de job-uri sau internship-uri. Eu nu prea am acordat atenție pănă acum, consider că oportunitatea mea în PRIME a fost funcția de președinte.

Însă 1 an jumătate de voluntariat mi-a arătat atât de multe exemple de colegi care au obținut job-uri în domeniu cu un CV în care au putut scrie o serie de liniuțe pe baza activității din PRIME încât chiar pierd șirul numărătorii acum. Apoi există și acele exemple de colegi pe care angajatorul i-a căutat tocmai pentru că au fost remarcați în activități de voluntariat.

Î: PRIME Iași este un ONG ce se adresează studenților din domeniul Comunicării și Relațiilor Publice. De ce ar alege această asociație și nu o alta cu departamente identice tot din cadrul Universității noastre?

B.B: Cu siguranță asociațiile din cadrul Universității au structuri asemănătoare și departamente care poartă același nume (Relații Publice, Strângere de Fonduri, Resurse Umane). Diferența o face specificul, intensitatea activității și compatibilitatea cu realitatea din domeniul Comunicării. Apoi mai intervine și conceptul de “cultură organizațională”. Cred că este un aspect foarte important pe care studenții ar trebui să-l ia în considerare atunci când merg la recrutările organizate de asociațiile studențești. Poți să-ți găsești locul acolo sau nu.

Un alt aspect, poate cel mai important, este că PRIME Iași este singura asociație a studenților de la Comunicare și Relații Publice, iar întreaga noastră activitate, fiecare obiectiv formulat, este adaptat la nevoia tinerilor de la această specializare. E până la urmă și un mod de a adera la comunitate.

Î: Concluzionând cele discutate, ai putea oferi câteva sugestii colegilor care trebuie să aleagă între cele două posibilități?

B.B: Cred că în cadrul oricărei alegeri trebuie stabilite și prioritățile. Prioritățile mai înseamnă de multe ori și nevoi. Ideal ar fi ca nevoia fiecărui student să fie cea de învățare, perfecționare într-un domeniu anume, iar asta înseamnă școală (teorie) și practică. Ei bine eu cred că practica se poate face și prin voluntariat și la un job, însă o susțin pe cea dintâi. Măcar pentru început. Sunt de părere că voluntariatul e sănătos, iar când te prezinți la un interviu de angajare vei fi întrebat de sănătate.

Sper că după acest interviu vă veți gândi mai mult la aceste două alternative de care depinde atât dezvoltarea personală și profesională, cât și viitoarea carieră în domeniul ales.

Interviu realizat de Lidia Dumbravă.

Lidia Dumbravă este studentă în anul al Il-lea la Comunicare şi Relaţii Publice și voluntară CIPO. Este timidă, dar totodată sociabilă, conştiincioasă şi perfectionistă pentru că îi place ca tot ce îşi propune să iasă ca la carte.