Posesorul de gândire critică

Ne aflăm astăzi la capătul celei de-a doua săptămâni dedicate gândirii critice.

Aşadar, îţi propunem astăzi un exerciţiu recapitulativ.

 Ai mai jos o listă cu trăsături ale posesorului de gândire critică”.

Te invităm, ca exerciţiu, să o parcurgi, trăsătură cu trăsătură. Şi pentru fiecare dintre trăsăturile de mai jos, să-ţi acorzi o notă, de la 1 la 7 (unde 1 înseamnă “deloc”, iar 7 – “în foarte mare măsură”) în funcţie de cât de mult consideri că respectivul aspect se regăseşte printre caracteristicile tale.

Apoi te invităm ca pentru fiecare punct de pe listă să notezi un exemplu scurt din viaţa ta în care ai manifestat trăsătura respectivă.

Posesorul de gândire critică:
1. Are o minte deshisă şi ia în calcul multiple alternative.
2. Îşi doreşte să fie (şi de obicei şi este) foarte bine informat.
3. Verifică atent credibilitatea surselor de informaţii.
4. Identifică premisele, ipotezele şi concluziile.
5. Pune întrebări potrivite şi clarificatoare.
6. Judecă bine calitatea unui argument, inclusiv premisele, ipotezele, dovezile şi măsura în care acestea susţin concluziile la care s-a ajuns.
7. Poate dezvolta şi susţine o poziţie personală rezonabilă faţă de o credinţă sau o acţiune, făcând faţă provocărilor.
8. Formulează ipoteze plauzibile.
9. Planifică şi realizează cu succes experimente.
10. Defineşte termeni potriviţi cu contextul.
11. Trage concluzii când este sigur pe el – dar cu grijă.
12. Integrează toate aspectele specifice gândirii critice din lista de mai sus.

 Sursa listei (Robert H. Ennis).

Atât. Pentru astăzi ajunge.

Pornim la drum mâine cu o nouă trăsătură pozitivă de caracter. De altfel, gândirea critică a fost ultima din categoria cunoaşterii şi înţelepciunii, aşa că tot mâine  inaugurăm o nouă virtute!

Să ai o zi minunată!

Sursa foto.

Filtrul gândirii critice

Cândva săptămâna trecută te întrebam, într-un exerciţiu, care crezi tu că ar fi motivele pentru care ar fi important să-ţi dezvolţi gândirea critică.

Ei bine, unul dintre cele mai importante motive este acela că dezvoltându-ţi gândirea critică îţi va fi mult mai uşor să evaluezi raţionamentele, argumentele, afirmaţiile altora, cu care vii în contact. Vei putea astfel să-ţi dai seama dacă “stau în picioare”, dacă sunt logice, dacă încearcă să te manipuleze, dacă sunt obiective sau tendenţioase, dacă au sens.

Vorbim aici despre orice ţine de comunicarea celorlalţi cu tine, şi care poate fi analizat, de la reclamele TV până la propunerea prietenilor tăi de a ieşi în oraş, de la discursul profesorului la un curs până la discursurile de susţinere a oricărei candidaturi.

Astfel, ca exerciţiu, îţi propunem să alegi ce exemplu vrei tu din categoriile indicate mai sus – preferabil ceva cu care te-ai confruntat recent. O încercare a cuiva de a te convinge de ceva, sau o decizie / un act cu prevederi care te privesc în mod direct (ex.: legea educaţiei). De asemenea, poţi alege un articol sau o emisiune cu care ţi s-a intersectat privirea în timpul tău liber (azi fiind sâmbătă).

Apoi, te invităm să treci exemplul ales prin filtrul gândirii critice. Mai precis să îl analizezi, să identifici argumentele şi validitatea lor, să îl evaluezi.

Notează apoi câteva concluzii.

Atât pentru azi. Să ai o zi minunată!

Sursa foto.

O părere “obiectivă”

Ne apropiem cu paşi repezi de finalul celei de-a doua săptămâni dedicate gândirii critice. Astfel, vom explora o altă dimensiune a acestui concept: imaginea pe care ceilalţi o au despre relaţia ta cu această trăsătură pozitivă de caracter.

Pentru astăzi îţi propunem ca exerciţiu să identifici trei persoane a căror părere contează pentru tine şi să le inviţi să îţi acorde un punctaj de la 1 la 7 pentru măsura în care consideră ele că foloseşti această dimensiune în viaţa de zi cu zi (unde 1 înseamnă folosirea în foarte mică măsură a gândirii critice, iar 7 înseamnă folosirea ei în foarte mare măsură).

Roagă aceste persoane să şi argumenteze punctajul acordat, adăugând inclusiv unul-două exemple concrete de situaţii.

Notează răspunsurile primite.

Adaugă apoi câteva comentarii cu privire la felul în care aceste feed-back-uri te-au făcut să te simţi.

Atât. Pentru astăzi ajunge. Să ai o zi minunată!

Sursa foto.

Mintea şi inima

Exerciţiul de astăzi îţi propune să explorezi în continuare tabloul mai mare al gândirii critice. Astfel, dacă ieri ne-am gândit la felul în care gândim (metacogniţie), astăzi ne vom concentra asupra a ceea ce simţim când gândimaspectele emoţionale asociate gândirii critice.

Astfel, deşi la o primă vedere, această trăsătură pozitivă de caracter este una “rece”, care nu presupune implicare emoţională, de fapt ea poate implica emoţii şi chiar răspunsuri emoţionale intense!

În continuare vom trece în revistă câteva situaţii în care diferitele aspecte ale gândirii critice pot provoca răspunsuri emoţionale.

Prima parte a exerciţiului constă în a le parcurge şi a verifica în ce măsură reacţionezi la ele, ce trăiri îţi evocă. Te invităm să notezi în dreptul fiecărei situaţii felul în care te simţi.

Apoi le vei ierarhiza în ordinea dificultăţii de a te confrunta cu ele (de la cea mai dificilă la cea mai puţin dificilă).

Apoi, pentru fiecare, te invităm să identifici câteva modalităţi de a le gestiona, de a le face faţă.

Iată lista:

– a alege între două alternative la fel de atrăgătoare;

– a decide ce punct de vedere să adopţi cu privire la un anumit subiect;

– a afla despre dovezi ştiinţifice care infirmă credinţele tale despre ceva;

– a fi contrazis în public cu privire la ceva ce tocmai ai afirmat;

– a fi nevoit să lucrezi cu categorii diferite de oameni cu privire la care ai stereotipuri puternice;

– a lua o decizie care se dovedeşte greşită;

– a nu reuşi cu niciun chip să rezolvi o problemă.

 A-ţi gestiona emoţiile nu este un lucru uşor, dar se poate dovedi o abilitate extrem de utilă! Dacă poţi să-ţi păstrezi calmul şi să îţi prezinţi argumentele logic, vei reuşi să îţi susţii mai convingător punctul de vedere.

 Sursa foto.

 

 

Cinci biasuri cognitive

Astăzi ne mutăm atenția de la metode de dezvoltare a gândirii critice către un aspect care ține de metacogniție (ne gândim la felul în care gândim): biasurile cognitive.

Un bias cognitiv este o deformare a modului în care percepem realitatea, o  eroare de judecată în care putem cădea în anumite situații. Unele biasuri cognitive sunt relativ inofensive, însă cele mai multe pot afecta (negativ) modul în care luăm decizii.

Tocmai de aceea, exercițiul de astăzi te invită să acorzi atenție “selecției” de cinci basuri cognitive de mai jos.

Primul pas este să citești explicația lor.

Apoi, te invităm să îți amintești și să notezi unul-două exemple de situații din viața ta în care s-a manifestat fiecare (poate fi un exemplu personal sau un exemplu de situație în care presupui că altcineva apropiat ție s-a confruntat cu un astfel de mecanism).

Și în cele din urmă, pentru fiecare tip de bias în parte, să te gândești și să notezi câteva strategii prin care respectivul bias cognitiv poate fi “scurtcircuitat“.

Iată lista:

1.Biasul de familiaritate: tendința de a alege varianta pe care o cunoaștem cel mai bine în locul variantei celei mai bune.

2. Efectul de turmă (“the bandwagon effect”): tendința de a face (sau a crede) anumite lucruri pentru că un mare număr de oameni le fac (sau cred).

3. Lipsa empatiei: tendința de a subestima influența sau intensitatea componentei afective (emoții, sentimente) – la noi sau la ceilalți.

4. Biasul de negativitate: tendința de a acorda mai multă atenție și mai multă greutate experiențelor și informațiilor negative decât celor pozitive.

5. Reactivitatea: impulsul de a face contrariul a ceea ce vrea cineva să faci (indiferent de preferința ta inițială) – din nevoia de a rezista încercării celuilalt de a-ți limita libertatea.

Dacă ți s-a deschis apetitul, găsești aici o listă cu peste 100 de biasuri cognitive foarte interesante.

Iar aici găsești o varietate mare de exerciții de stimulare a gândirii creative cu care să-ți umpli timpul liber.

Șiii, fiindcă nu putem vorbi despre biasuri cognitive fără să vorbim despre Daniel Kahneman, aici o recomandare călduroasă de carte.

Și așa, de final, un bias bonus: “pata oarbă” – tendința de a-i vedea pe ceilalți ca fiind mai vulnerabili la biasuri cognitive decât noi sau tendința de a identifica mai ușor biasurile cognitive ale celorlalți decât pe ale noastre (acum revino la exemplele notate în pasul doi al exercițiului: câte dintre ele sunt exemple personale și câte privesc alte persoane?).

Atât. Pentru astăzi ajunge. Să ai o zi minunată!

Sursa foto.