Sentimentometrul

Bună dimineața!

În această a doua zi dedicată prudenței, îți propunem un exercițiu care… mmm… să vedem cum ne exprimăm. Care îți va fi cu atât mai util cu cât îți va displăcea mai tare.

Nu ai citit greșit: chiar asta am vrut să spunem! E un lucru din acela ușor paradoxal, care capătă sens imediat ce reușești să treci prin el. Ai să vezi.

Așadar,pentru astăzi ca exercițiu, te invităm să scoți la lumină sentimentometrul, să-l ștergi de praf dacă este nevoie și să verifici cum simți ideea de prudență.

Te entuziasmează? Crezi că nu e folosită îndeajuns? Te irită? Ți se pare că te împiedică să duci o viața atât de aventuroasă pe cât ți-ai dori? Simți ceva complet nedefinit ce nu reușești să exprimi în cuvinte? Dar cam în ce zonă se află? În zona “verde” sau în cea “roșie”?

Bun, ce-i acela sentimentometru. Păi este busola aceea interioară pe care fiecare dintre noi o are și care îi indică ce simte față de oameni, decizii, idei și proiecte. Față de lucrurile “mari” și față de cele “mici”.

Am spus fiecare dintre noi (ei bine, cu unele mici excepții nefericite, însă dacă te afli printre cei care fac acest exercițiu, vom presupune că nu te afli printre ele). Fiecare dintre noi, deci și tu.

Acum vine partea aceea paradoxală. Sunt oameni care cunosc această busolă ca pe propriile lor… buzunare, să spunem. Și care o folosesc constant și care fac acest lucru cu plăcere. Pe ei nu-i va ajuta în mod deosebit acest exercițiu decât cel mult ca să se mențină în formă.

Și pe urmă sunt ceilalți. Care nu o cunosc, nu o folosesc, ba chiar nu înțeleg ce-i cu ea. Și care au strâmbat din nas interior imediat ce și-au dat seama despre ce este acest exercițiu.

Lor le va fi cel mai folositor să citească până la capăt și cel puțin să încerce. Cu adevărat. Să-l pună în funcțiune. Mai ales că vom mai reveni la el în exercițiile viitoare (păi n-ar fi păcat?).

Atât, petru astăzi ajunge. Să ai o zi… să ai o zi… (completează tu începutul)!

Sursa foto.

Mintea şi inima

Exerciţiul de astăzi îţi propune să explorezi în continuare tabloul mai mare al gândirii critice. Astfel, dacă ieri ne-am gândit la felul în care gândim (metacogniţie), astăzi ne vom concentra asupra a ceea ce simţim când gândimaspectele emoţionale asociate gândirii critice.

Astfel, deşi la o primă vedere, această trăsătură pozitivă de caracter este una “rece”, care nu presupune implicare emoţională, de fapt ea poate implica emoţii şi chiar răspunsuri emoţionale intense!

În continuare vom trece în revistă câteva situaţii în care diferitele aspecte ale gândirii critice pot provoca răspunsuri emoţionale.

Prima parte a exerciţiului constă în a le parcurge şi a verifica în ce măsură reacţionezi la ele, ce trăiri îţi evocă. Te invităm să notezi în dreptul fiecărei situaţii felul în care te simţi.

Apoi le vei ierarhiza în ordinea dificultăţii de a te confrunta cu ele (de la cea mai dificilă la cea mai puţin dificilă).

Apoi, pentru fiecare, te invităm să identifici câteva modalităţi de a le gestiona, de a le face faţă.

Iată lista:

– a alege între două alternative la fel de atrăgătoare;

– a decide ce punct de vedere să adopţi cu privire la un anumit subiect;

– a afla despre dovezi ştiinţifice care infirmă credinţele tale despre ceva;

– a fi contrazis în public cu privire la ceva ce tocmai ai afirmat;

– a fi nevoit să lucrezi cu categorii diferite de oameni cu privire la care ai stereotipuri puternice;

– a lua o decizie care se dovedeşte greşită;

– a nu reuşi cu niciun chip să rezolvi o problemă.

 A-ţi gestiona emoţiile nu este un lucru uşor, dar se poate dovedi o abilitate extrem de utilă! Dacă poţi să-ţi păstrezi calmul şi să îţi prezinţi argumentele logic, vei reuşi să îţi susţii mai convingător punctul de vedere.

 Sursa foto.