Poveste. De Diana Teodorescu

Sunt una dintre femeile căreia mereu i-au plăcut provocările și astfel am ajuns să fac atâtea lucruri, încât și eu mă întreb uneori când am avut timp să le fac pe toate! Sunt psihoterapeut în propria clinică, sunt trainer și consultant în multe proiecte europene, sunt cadru didactic asociat în două universități (în două orașe diferite) și am normă dublă, de mamă-tată în viața fiicei mele.

Cariera didactică universitară am început-o acum zece ani, imediat după terminarea facultății, când m-a investit cu încredere dna. prof. univ. dr. Luminița Iacob, o “mamă profesională” a tuturor celor care facem cu pasiune și profesionalism ceea ce facem. Am fost și sunt profesor asociat la Univ. “Al.I.Cuza” Iași, la Univ. “Ștefan cel Mare” Suceava și am avut colaborări temporare cu Univ. Babes-Bolyai, Cluj. Îmi place foarte mult să împărtășesc studenților experiența mea practică și acesta este motivul pentru care am pus pe primul loc munca de practician.

Tot atunci mi-am început și activitatea de psiholog, furând meserie și învățând că în domeniul acesta singura recomandare e calitatea muncii pe care o faci și mulțumirea clientului sau a beneficiarului tău. De la principiile acestea a pornit ideea unui centru de servicii psihologice integrate, care s-a concretizat în 2005 prin “PsychologyCenter” și care îmi aduce cea mai mare satisfacție profesională.

Tot acum zece ani am făcut școala de terapie cognitiv comportamentală și am ales rigoarea cognitivistă a școlii de la Cluj, unde mi-am petrecut mult timp, atât pentru studii, cât și pentru contractele sau colaborările ulterioare cu Facultatea de Psihologie de la UBB.

Nu am scăpat neatinsă nici de virusul proiectelor europene și am petrecut mulți ani construind platforme de training, livrând formări pentru o mare diversitate de beneficiari, realizând studii și cercetări.

Mi-am promis ca până împlinesc 30 de ani voi avea doctoratul susținut, însă am întarziat trei ani, deturnată fiind de cel mai grandios proiect al meu, care poartă numele de cod “Medeea”.

În toți acești ani, le-am făcut pe toate simultan. Ziua mea de muncă a început luni dimineață și s-a terminat duminică seara. Am construit încet, puțin câte puțin, cu foarte multă răbdare. Pentru mine cel mai valoros lucru câștigat a fost întotdeauna respectul, aprecierea celor cu care am colaborat și “vorba mea” pentru mine, dar și pentru cei care vor să răzbată, e ca ceea ce ai în cap și ceea ce știi să faci nu îți poate lua nimeni.

Poveste. De Diana Teodorescu

Sunt una dintre femeile căreia mereu i-au placut provocarile și astfel am ajuns sa fac atatea lucruri, incat si eu ma intreb uneori cand am avut timp sa le fac pe toate! Sunt psihoterapeut în propria clinică, sunt trainer și consultant în multe proiecte europene, sunt cadru didactic asociat în două universități (in doua orase diferite) și am norma dublă, de mama-tată în viața fiicei mele.

Cariera didactica universitara am inceput-o acum zece ani, imediat dupa terminarea facultatii,  cand m-a investit cu incredere dna. prof. univ. dr. Luminita Iacob, o “mama profesionala” a tuturor celor care facem cu pasiune si profesionalism ceea ce facem. Am fost si sunt profesor asociat la Univ. Al.I.Cuza Iasi, la Univ.“Stefan cel Mare” Suceava si am avut colaborari temporare cu Univ. Babes-Bolyai, Cluj.  Imi place foarte mult sa impartasesc studentilor experienta mea practica si acesta este motivul pentru care am pus pe primul loc munca de practician.

Tot atunci mi-am inceput si activitatea de psiholog, furand meserie si invatand ca in domeniul acesta singura recomandare e calitatea muncii pe care o faci si multumirea clientului sau a beneficiarului tau. De la principiile acestea a pornit ideea unui centru de servicii psihologice integrate, care s-a concretizat in 2005 prin “PsychologyCenter” si care imi aduce cea mai mare satisfactie profesionala.

Tot acum zece ani am facut scoala de terapie cognitiv comportamentala si am ales rigoarea cognitivista a scolii de la Cluj, unde mi-am petrecut mult timp, atat pentru studii, cat si pentru contractele sau colaborarile ulterioare cu Facultatea de Psihologie de la UBB.

Nu am scapat neatinsa nici de virusul proiectelor europene si am petrecut multi ani constuind platforme de training, livrand formari pentru o mare diversitate de beneficiari, realizand studii si cercetari.

Mi-am promis ca pana implinesc 30 de ani voi avea doctoratul sustinut, insa am intarziat trei ani, deturnata fiind de cel mai grandios proiect al meu, care poarta numele de cod “Medeea”.

In toti acesti ani, le-am facut pe toate simultan. Ziua mea de munca a inceput luni dimineata si s-a terminat duminica seara. Am construit incet, putin cate putin, cu foarte multa rabdare. Pentru mine cel mai valoros lucru castigat a fost intotdeauna respectul, aprecierea celor cu care am colaborat si “vorba mea” pentru mine, dar si pentru cei care vor sa razbata, e ca ceea ce ai in cap si ceea ce stii sa faci nu iti poate lua nimeni.