Poveste. De Bianca-Maria Năstase

Într-o lume în care ”oamenii cenușii” depistați de Michael Ende caută tot mai mult să-i înșele pe semeni, determinându-i să-și ”economisească” timpul prin renunțarea la bucuria vieții, mulțumesc Domnului pentru marea binecuvântare de a-mi fi dăruit să împlinesc o vocație în care nu simți niciodată că pierzi timpul! Dimpotrivă, fiecare secundă trăită se dilată și se răsfrânge înmiit mai bogată doar pentru că e scăldată în candoarea, gingășia și frumusețea din ochii copiilor!

Îmi place să mă numesc în continuare învățătoare deși, după standarde sunt profesor și, studiind apoi teologie și arte plastice am predat o vreme la gimnaziu. Nu e o meserie ceea ce fac, am curaj să spun că e mai mult chiar decât o profesie – e un dar și o misiune în același timp! Misiunea mea de dascăl este aceea de a-l ajuta pe copil să descopere în inima și în mintea sa comorile pe care le are și să-l determin să le facă roditoare. Mă folosesc în această grozavă descoperire de ochii lui, de buzele lui, de cuvintele pe care le spune, de gesturile pe care le face, de desenele sale, de felul în care cântă, de felul în care scrie, de felul în care visează, de modul în care gândește, de … el!

Este o misiune a Iubirii, a Frumosului și a Bucuriei! Este o poveste reală pe care o trăiești clipă de clipă, în care îi ajuți pe alții să învețe și înveți la rândul tău ajutat de ei! O poveste mereu nouă, mereu incitantă dar mai ales reală! Iar ca să vă convingeți, vă aștept să vorbim, la Biblioteca Vie și despre cei patru copii de acasă, patru minuni ce întregesc povestea în care e timp pentru toate!