Poveste. De Irina CIOCHINĂ

Dacă știam de la început ce mă așteaptă, nu știu sigur dacă aș mai fi pornit pe acest drum, dar mă bucur foarte mult că nu am știut și că am în prezent cea mai frumoasă activitate posibilă din punctul meu de vedere.

Iubesc animalele, ferma, activitatea în domeniu, provocările pe care le aduce, diminețile răcoroase, gustul dulceag al laptelui de capră. Nu îmi place tendința celor straini domeniului care cred că totul e o iarbă verde și un aer curat de îmi ies din piele de relaxare și sănătate. Pe lângă iubirea de care vorbeam și satisfacția zilnică de a PRODUCE ceva, nu e tocmai ușor să ai în responsabilitate de la sănătatea și bunăstarea a peste 150 de animale la calitatea exemplară a fiecărui borcănel de iaurt / caserolă de brânză.

Realist vorbind, e o activitate pe cât de frumoasă, pe atât de grea. Nu e un sediu sau o fabrică cu mașini căreia îi încui ușa măcar o dată pe săptămână, lună sau an și pleci liniștit acasă. Cand lucrezi cu suflete, nu e loc și timp de pauză completă. Nici de Paște, nici de ziua mamei, în seri calde de vară cel mai puțin. Niciodată.

Ca peste tot de altfel, și la fermă e nevoie de o echipă foarte bună. De oameni responsabili, de seriozitate, de ținere de minte, de atașament și dedicație. Avem un nucleu foarte bun, țin mult de tot la oamenii cu care lucrez. Nu sunt o persoană foarte religioasă, dar când mă rog îi pomenesc. Acum că v-am scris asta, mă întreb ușor amuzată câți angajatori fac asta. 😊

Am zis-o și o să o mai zic: am cei mai faini clienți. Sunt draguți, politicoși, educați, îmi scriu mesaje de mulțumire care îmi umplu inima de bucurie. Clienții vin de multe ori la livrări cu copiii, pe care îi văd efectiv crescând de la un sezon la altul. Jur că în zilele când îmi zice câte o mamă că juniorul nu mai tușește/ nu mai răcește așa des / își revine mai repede când totuși e bolnav – de când bea lapte de capră – îmi dispare toată oboseala și zbor mai abitir cu Loganul meu cel viteaz peste gropile și praful drumului de Șorogari, să ajung la fermă, să fac treabă bună, să revin în oraș la livrări…

Pentru povești dulci-amărui despre poezia lucrului în altă parte decât m-a visat mama, adică ORIUNDE numai la birou nu, vă aștept la ceai.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti3


Nu uita să dai Like, Love and Share și paginii noastre de facebook unde te așteptăm cu nenumărate alte oportunități de dezvoltare personală și carieră: facebook.com/DSSAdinUAIC


Poveste. De Georgiana DRAGOMIR

Sunt mamă de doi băieți, sunt soție, sunt colegă, sunt manager, sunt acționar, sunt prietenă, sunt fiică și soră și sunt mândră că voi servi un ceai alături de tineri la fel de pasionați sau poate mai pasionați decât am fost eu la vârsta voastră.

Povestea mea începe la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul UAIC, la primul seminar de Management, într-o bancă de lângă geam, într-o zi ploioasă, când prestația lui Charlie Chaplin dintr-un film mi-a arătat că pot învăța cele 4 principii ale Managementului într-o manieră atât de frumoasă.

Mi-am continuat drumul la București, pentru doi ani, într-una dintre cele mai premiate agenții de advertising, unde am investit toate resursele mele de tânăr la 22 de ani, ca să încep să construiesc fundația unei cariere frumoase ce urma să vină.

Povestea a continuat la Iași și continuă și acum, la același Grapefruit de aproape 9 ani. Am început ca Project Manager, am devenit Manager, acționar și acum visez să fiu un bun lider pentru echipa mea de suflet.

Vă aștept la un ceai cu multe povești frumoase, dar mai ales cu cele mai puțin plăcute, cele care ne fac să devenim mai buni și mai performanți.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti3


Nu uita să dai Like, Love and Share și paginii noastre de facebook unde te așteptăm cu nenumărate alte oportunități de dezvoltare personală și carieră: facebook.com/DSSAdinUAIC


 

Poveste. De Gabriela HAJA

Mi-au plăcut enorm orele de limba şi literatura română în şcoala generală. O profesoară carismatică m-a învăţat bazele gramaticii, valabile şi azi. M-a încurajat să scriu. În liceu, am descoperit farmecul, crud pentru noi, al chimiei şi am renunţat, nu fără regrete, la matematică. Atunci am început să înţeleg ce citesc şi ce să citesc. Şi am deprins stilul ştiinţific. Facultatea de Litere ieşeană mi-a dezvoltat spiritul critic. Conducătorul meu de doctorat mi-a arătat ce este eleganţa academică. Dar curiozitatea pentru tot ce înseamnă cunoaştere am moştenit-o de la ai mei. Şi dorinţa de a pricepe cum funcţionează lucrurile. Şi talentul mecanic. Şi conceperea schemelor abstracte. Şi îndrăzneala de a experimenta. Şi pofta nebună de lectură.

Nu mi-am propus să devin cercetătoare. Oricum, nu în domeniul meu de competenţă. Dar, se pare, tot ce am făcut până să dau concurs la Institut, mă pregătise să devin lexicograf. Să devin autoare adică la Dicţionarul limbii române, numit şi Dicţionarul Academiei. Între timp, am descoperit şi secretele managementului din sistemul nostru.

… Lucrul la Dicţionarul Academiei înseamnă să pricepi perfect sensul oricărui text, scris sau vorbit, în limba română. Fie el ştiinţific, literar sau popular. Iar faptul că trebuie să găseşti cea mai bună soluţie de definire a unor cuvinte te obligă la o documentare completă, care îţi dezvăluie cum este şi, mai ales, cum gândeşte vorbitorul limbii respective. Româna, în cazul nostru. Mai mult, sensurile sunt privite în evoluţia lor istorică, ceea ce complică şi înfrumuseţează întregul demers.

Chiar dacă pare o activitate foarte specializată, cercetarea lexicografică îţi oferă oportunitatea de a-ţi alege şi dezvolta, paralel, domenii de specializare nerestrictive. Limitarea e dată doar de imaginaţia şi de creativitatea fiecăruia. Eu am ales, pe de o parte, filologia română, contribuind la editarea Bibliei de la 1688, în seria Monumenta linguae Dacoromanorum şi, pe de altă parte, lingvistica informatică, prin iniţierea şi susţinerea, în Academia Română, a unor proiecte de cercetare prin care am determinat informatizarea lexicografiei româneşti.

După douăzeci de ani şi mai bine de experienţă, pot spune, fără sfială, că fac parte dintr-o elită şi că mă bucur să lucrez, în sistemul de cercetare al Academiei Române, la opere fundamentale.

Restul … rămâne în poveste.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti5


Nu uita să dai Like, Love and Share și paginii noastre de facebook unde te așteptăm cu nenumărate alte oportunități de dezvoltare personală și carieră: facebook.com/DSSAdinUAIC


Poveste. De Andrei POSTOLACHE

Am dat de calculator în clasa a 9-a, când liceul meu a primit niște calculatoare și câțiva dintre noi, elevii de a 9-a, ne-am asumat cumva responsabilitatea întreținerii lor. Asta era în ‘95 și un laborator de liceu în Vaslui cu 30 și ceva de computere moderne, conectate la internet, era o mică minune. Nu erau laboranți, nu era cine să se ocupe de ele. Tot liceul mi-am petrecut nopțile și weekend-urile acolo. Primul job real de programator l-am început în 2001, 6 zile pe săptămână 12 ore pe zi, în anul 2 de facultate.

Prin 2007 am început să mă apuc de management pentru că doream să lucrez și cu oamenii, cu clienții, nu doar cu softul. Am făcut management de mai multe feluri (team leadership, project management, site manager etc.) și m-am implicat în toate operațiunile unei firme. Am fost primul angajat al Endava Iași în 2008 și când am plecat în 2015 eram responsabil de locația de aici, care crescuse la peste 300 de oameni.

Din 2015 lucrez la firma mea, Introspecials, un mic shop de leadership development și management consultancy din Iași, cu intenția de a deveni cea mai influentă firmă de profil din țară. Ajut firmele de IT și angajații lor, în a deveni mai buni la comunicare, organizare, relația cu clienții etc.

Pe lângă asta scriu mult, particip la tot felul de conferințe de profil și sunt consilier local independent în Iași. (Andrei POSTOLACHE, Co-Founder & Trainer at Introspecials)

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti2


Nu uita să dai Like, Love and Share și paginii noastre de facebook unde te așteptăm cu nenumărate alte oportunități de dezvoltare personală și carieră: facebook.com/DSSAdinUAIC


 

Poveste. De Andrei GHEORGHIȚĂ

Dacă ai avea toți banii pe care ți-i dorești, ce ai vrea să faci? De ce nu o faci încă?

Puțina experiență pe care am acumulat-o mi-a oferit posibilitatea de a crede că e mai important să pornim de la ce ne place pentru a ajunge la o împlinire financiară și nu invers: de a face orice pentru a avea bani.

Am terminat Facutatea de Economie și Administrarea Afacerilor, și încă din anul 3 am început să lucrez prin diferite locuri pregătindu-mă pentru acea experiență pe care ți-o cer mai toți angajatorii. Mi-am început cariera într-un shop gsm, consultant vânzări apoi, ca tot studentul am început să lucrez într-un callcenter, pe acea vreme fiind mai puțin dezvoltată această piață în Iași.

Aici am avut șansa să cresc, și mi s-a oferit posibilitatea de a deveni trainer. Timp de 4 ani am reușit să cunosc oameni, caractere diverse și să intru în lumea corporațiilor. Însă mi-am dorit mai mult, fapt pentru care am reușit să acționez în această privință. Am reușit ca după o perioadă dificilă din toate punctele de vedere să pun bazele unui concept nou în piața locală. Astfel a luat naștere „Fika” – punctul de socializare. În graba noastră către job, casă, task-uri, deadline-uri, ajungem practic să uităm că una din nevoiele de bază este relaționarea. Suedezii spun că „Fika” poate fi oriunde și au mare dreptate. Să încercăm măcar pentru o săptămână să ne oferim două-trei pauze de câteva minute pe zi, să ne deconectăm și să observăm cum zilele noastre se vor schimba.

Susținerea apropiaților, șansa și dorința de a face ceva pe cont propriu au contribuit și m-au ajutat să creez acest spațiu.

Îmi plac sporturile de echipă și, deși nu pare, alergarea este un sport de echipă. Alerg de plăcere, de curiozitate și nu în ultimul rând pentru că îmi oferă energia necesară. Există la fiecare semi-marator sau maraton acel moment când te intrebi: „ce caut eu aici?” și că sigur aceasta este ultima alergare. Însă, în compensație există momentul de finish și de după finish când te întrebi care este următoarea cursă la care te-ai înscris și că abia aștepți să participi.

Cred că, de fapt așa este și în viață și este alegerea noastră dacă reușim să ne înscriem la suficiente curse cât să ne bucurăm de linia de finish. (Andrei GHEORGHIȚĂ, Owner FIKA)

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti2


Nu uita să dai Like, Love and Share și paginii noastre de facebook unde te așteptăm cu nenumărate alte oportunități de dezvoltare personală și carieră: facebook.com/DSSAdinUAIC