Poveste. De Daniela COMAN

După terminarea liceului, în Pașcani, mi-am luat sarsanalele și ca orice locuitor în N-E țării m-am îndreptat către Mecca Moldovei, Iașul. Aici am poposit la FEAA și am început să studiez ce părea că îmi place cel mai mult, MKT (Marketing). În timpul facultății ca orice provincial, aveam costuri suplimentare pentru că nu puteam să locuiesc în cămin, de aceea a trebuit să muncesc în paralel. Nu a fost pe placul tuturor profesorilor, dar a fost și foarte apreciat de alții. Am trecut prin diferite job-uri, unele mai importante, altele nesemnificative. De amintit KFC și Carrefour. În cele două multinaționale mi-am dat seama că îmi place să lucrez direct cu oamenii. Îmi plăcea și îmi place să văd mulțumirea din ochii lor, îmi plăcea că mă simțeam utilă semenilor mei.

Când am realizat că multinaționala nu mai corespundea nevoilor mele, m-am decis că ar trebui să îmi îndeplinesc un alt vis, să fiu un călător și să văd cum lucrurile evoluează în alte culturi. Cum orice călătorie este și o lecție de geografie, și o lecție de istorie dar și una socială, în 2010 am plecat în Italia. Inițial am plecat în concediu, însă m-am hotărât să rămân aici și să îmi ajut mama, dar și să văd cât de bine mă descurc. Știam că nu am nicio șansă să mă integrez în societate fără a ști limba, așa că în primă fază, am învățat italiana iar apoi m-am angajat ca Barista. Era pentru prima dată când intram în contact cu cafeaua. Acum învățam diferența dintre un espresso și „una zuppa”. O altă lecție învățată aici, a fost că nu trebuie să privești o meserie cu dispreț, căci o meserie poate fi un izvor de fericire. O meserie făcută cu pasiune îți poate da liniștea necesară pentru a fi mulțumit. În 2011 am decis că vreau să văd și Anglia așa că într-un fel de nebunie, m-am suit în avion cu doar 40 de euro în buzunar și m-am îndreptat către Londra. Aici am parcurs un drum sinuos și am ajuns să lucrez într-un restaurant Italian, în care singura legătură cu Italia eram eu, în rest totul era populat cu oameni faini din Sri Lanka. Aici mă ocupam tot de relația cu clientela, dar și cafeaua îmi era în atribuții.

2012 face ca viața să ia o turnură nouă și să mă întorc în România, inițial în București unde m-am perfecționat ca Barista. Am făcut cursuri la Origo cu Mihai Pamfil. Aici mi-a încolțit ideea de a avea propria oază de fericire. În colaborare cu soțul meu punem de-a fir a păr totul pentru ca în 2014 să deschidem Jassyro, la vremea respectivă fiind catalogat ca „ceva ce era nevoie să fie și la Iași”. De aici toate zilele mele au fost dedicate Jassyro.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti6

Poveste. De Costi ACIOBĂNIȚEI (ALUPOAIE)

De mic am avut parte de o dualitate ciudată. Mergeam la olimpiadă la matematică, dar și la română. În liceu am studiat informatică intensiv și în același timp am ținut spectacole prin țară timp de 3 ani cu trupa de teatru. Lucrurile au continuat și în perioada studiilor universitare am studiat Automatică și Calculatoare, iar în paralel am explorat diferite proiecte de dezvoltare personală și profesională. Am realizat în această perioadă că îmi place să lucrez cu oamenii și să dezvolt contexte în care aceștia să se descopere.

Prin 2014 am început să cochetez cu ideea antreprenoriatului plecând de la dorința de a transpune proiectele la care mă gândeam în realitate fără a depinde de un manager sau projet leader. Realizând primele camere de tip „escape rooms” din Iași a fost un prim moment când ambele laturi ale mele au fost puse în valoare – am avut parte de provocări atât tehnice, cât și de natură artistică. În prezent îmi dedic timpul mai multor proiecte care simt că mă provoacă și-mi oferă satisfacție. Sunt co-fondator și Marketing Manager Creatoria – centru de educație și joacă cu LEGO Education, co-fondator Challenge Rooms – realizăm campanii creative pentru centre comerciale și trainer Outdoor 360 – dezvoltăm și implementăm programe de teambuilding pentru organizații.

Pentru mine fiecare zi este diferită și mă provoacă să mă dezvolt continuu și să fiu o mai bună versiune a mea.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti5

Poveste. De Mari MARCU

De când mă știu am vrut să fac ceva pentru oameni, iar dintre oameni, pentru cei care sunt cei mai năpăstuiți. La școală săream tot timpul în apărarea celor care nu puteau să se apere singuri și probabil aș fi fost un avocat foarte bun. Dintre cele două, mai puternică a fost dorința de a face ceva pentru a schimba în bine viața oamenilor, iar acest lucru m-a făcut să aleg din științele sociale, sociologia.
M-am trezit la 22 de ani cu o diplomă în sociologie cu care nu prea știam ce pot face. Așa că am experimentat mai multe drumuri: am scris articole la un ziar, am făcut consiliere cu adolescenți, am fost educator specializat pentru 6 fete dintr-un centru de plasament, am scris proiecte prin care să atrag finanțări.

Dintre toate, cel mai mult m-a atras partea cu scrisul proiectelor și sectorul organizațiilor non guvernamentale. Poate e o întâmplare sau nu, dar primul proiect scris a fost unul social prin care ne propuneam să oferim asistență la domiciliu bătrânilor singuri pe care i-am găsit într-un bloc de lângă gara Nicolina. De atunci, acum mai bine de 15 ani, am scris multe proiecte, cele mai multe în domeniu social. Unele au fost finanțate, altele (încă) nu. În fiecare din ele pun o fărâmă din visul unui copil de 13 ani care și-a dorit cel mai mult să schimbe lumea în bine, iar asta mă face să merg mai departe de fiecare dată. Nu îmi este teamă să încerc lucruri noi și caut, constat, modalități prin care să mă reinventez ca om și ca profesionist.

Vă aștept la biblioteca vie cu multe povești despre cum putem schimba lumea.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti5

Poveste. De Georgiana VIERU

Când spun oamenilor că sunt Fundraiser, cei mai mulți nu înțeleg ce înseamnă asta și ce presupune munca mea. Ceilalți, cei care înțeleg, mă compătimesc sau mă felicită pentru că am curaj să cer bani în aceste timpuri în care mai toți aleargă să-i strângă, nu să-i dea. Secretul e că munca mea nu-i despre bani, neapărat. E ȘI despre bani, dar nu atât de mult cât pare.

Am absolvit Facultatea de Filosofie, specializarea Asistență Socială în 2008. De mai bine de un deceniu (puteam să spun 10 ani, dar sună mai dramatic așa) lucrez la Fundația Serviciilor Sociale Bethany, o organizație care de 23 de ani dezvoltă în România proiecte în sprijinul copiilor în dificultate. Bethany m-a crescut, ca om și ca profesionist, iar pe alocuri îmi place să cred că am crescut-o și eu un pic. Fiindcă așa e în ONG-uri, ne modelăm reciproc și munca fiecărui om din echipă e esențială. Acum sunt coordonatorul departamentului de PR și Fundraising al organizației și, alături de o echipă minunată, dezvolt an de an o serie de evenimente și campanii despre care abia aștept să povestim la un ceai!

Pe scurt,  eu cred foarte mult în lucrurile făcute cu PASIUNE. Fie că e vorba de job, de hobby-uri, de gătit sau de orice altceva, cred că fiecare din noi trebuie să găsim acele lucruri pe care le facem cu pasiune. Atunci vom ști sigur că n-o să obosim și că oricât de greu ar fi, e ceva puternic acolo care ne face să mergem înainte. Pentru mine, cel puțin, așa a fost.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti5

Poveste. De Diana TEODORESCU

Pentru mine viața profesională înseamă provocare, dinamism, diversitate, profesionalism, acțiune, oameni minunați… și multă cafea!

Am constatat la 23 de ani că îmi place să predau… și am constatat acest lucru prin șansa oferită de dna. profesor Luminița Iacob, datorită căreia, de atunci și până în prezent sunt profesor asociat al Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (refuz să spun cât timp a trecut de atunci).

Provocarea în mediul universitar s-a dublat și a continuat cu 10 ani de colaborare la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, unde am fost profesor asociat la Facultatea de Științe ale Educației și psiholog în cadrul Centrului de Consiliere și Orientare în Carieră.

Mi-am promis că până împlinesc 30 de ani voi avea doctoratul susținut, însa am întarziat trei ani (singurul termen limită depășit vreodată!!), deturnată fiind de cel mai grandios proiect al meu, ce poarta numele de cod “Medeea” și care a devenit promisiunea vieții mele!

Nu am scăpat neatinsa nici de virusul proiectelor europene și am petrecut mulți ani construind platforme de training, livrând formari pentru o mare diversitate de beneficiari, realizand studii și cercetari. Au fost zeci de grupuri, sute de oameni cu care am facut training și care au avut o contribuție enormă în dezvoltarea abilităților mele de formator!

Alegerea școlii terapeutice s-a datorat unui alt om important din viața mea profesională, dl. prof. Mircea Miclea, care m-a îndrumat către terapia cognitiv comportamentala și astfel am asimilat rigoarea cognitivista a școlii de la Cluj, unde mi-am petrecut mult timp, atat pentru studii, cât și pentru contractele sau colaborările ulterioare cu proiectele firmei Cognitrom sau cu Facultatea de Psihologie de la Universitatea Babeș-Bolyai. Însă nu m-am oprit aici, pentru că psihoterapia s-a dovedit a fi pasiunea vieții mele profesionale: au urmat ani de cursuri de specializare, școli de vară, congrese… În prezent, tocmai am mai finalizat o formare în Schema Therapy, sunt membru al International Society of Schema Therapy și am devenit formator în cadrul Institutului de Formare în Terapia Cognitiv Comportamentală, Iași.

Ca psiholog și psihoterapeut dezvolt din 2005 în clinica mea, „PsychologyCenter” programe de intervenție/prevenție terapeutică, psihoeducațională, atât pentru copii cât și pentru adulți. Am permanent posibilitatea de a-mi pune toate ideile în aplicare și acest lucru îmi aduce în prezent cea mai mare satisfacție profesională. O parte dintre aceste idei le implementez în programe structurate de dezvoltare personală pentru copii din Școala și Gradinița Junior, Școala și Grădinița Euroed, Gradinița Penila sau pentru adulți, în corporații, firme sau instituții publice.

Niciodată nu mi-am spus sau nu am spus că merg la muncă sau la serviciu. Mereu am spus că merg la cabinet, la studenți, la copiii din școală, la firmă… Activitatea mea a început mereu luni dimineața și s-a terminat duminică după amiaza. Au fost ani întregi în care un weekend întreg liber era o excepție (nici acum nu stau prea bine…). Am construit încet, puțin cate puțin, cu foarte multă răbdare. Dar cred că pasiunea pentru cee ce fac, dragul și bucuria de a lucra cu oamenii îmi dă forța să le pot face simultan pe toate. De când o am pe Medeea negociez strașnic cu mine însămi calibrarea timpului, astfel încât ea să fie mereu pe primul loc! Și am ajuns la performanța de a spune NU unor proiecte foarte tentante, pentru a fi langă ea.

Din punct de vedere profesional cel mai valoros lucru căștigat a fost întotdeauna respectul și recunoștința celor cu care am colaborat, bucuria pe care am adus-o în viețile unor oameni, calmul și liniștea la care am contribuit în viețile altora.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti5