Poveste. Niculina KARACSONY

Sunt absolventă a Facultății  de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice din cadrul Univesităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi- promoția iunie 1995,  absolventă a școlii doctorale din cadrul aceleiași instituții de învățământ superior cu titlu titlul știițific de doctor în sociologie (2016),  Director General  Adjunct în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, vicepreședinte al Comisiei pentru Protecția Copilului Iași, membru al Echipei Intersectoriale Iași, cadru didactic asociat al UAIC și membru FICE România.

A fi asistent social înseamnă viața mea dincolo de familie. Este șansa mea de a fi utilă societății și domeniul în care pot să demonstrez că sunt Om și pot empatiza cu cei aflați în nevoie. Este domeniul în care am reușit să-mi înving temerile și să-mi depășesc limitele. Este ceea ce-mi place să fac și îmi doresc de fiecare dată să o fac cât mai bine. Înseamnă muncă de echipă, armonie între practică și teorie, înseamnă implicare, asumare și responsabilitate.

Am debutat ca asistent social la Primăria Municipiului Iași în anul 1995, în anul 2001 am devenit Sef Serviciu Autoritate Tutelară tot în cadrul Primăriei Municipiului Iași iar din anul 2010 ocup funcția de Director General Adjunct în cadrul DGASPC Iași. Raportat la funcția de conducere, alături de colegii mei din Direcție, în ultimii aproape opt ani de activitate atenția s-a îndreptat asupra creșterii calității serviciilor oferite, reorganizarea serviciilor sociale și  îmbunătățirea controlului managerial intern. În calitate de asistent social, mi-am susținut colegii în atingerea obiectivelor stabilite, am fost alături de ei în promovarea profesiei și statutului asistentului social la nivel județean, m-am implicat în coordonarea activității asistenților sociali comunitari, mi-am împărtășit experiența profesională studenților viitori absolvenți ai domeniului și mi-am continuat studiile în domeniu.

Pentru a avea pretenția de a fi considerat un specialist al domeniului, trebuie să fi conștient de faptul că, mereu trebuie să fi la curent cu toate noutățile în domeniu iar acest lucru înseamnă de fapt, o pregătire continuă. Fără un contact permanent între realităţile practice întîlnite în activitatea curentă a asistentului social şi teoriile, rezultatele sau concluziile unor cercetări ştiinţifice pe diverse teme specifice domeniului, am fi profesionişti fără soluţii, fără viziune existând riscul căderii în capcana propriilor prejudecăţi şi temeri.

Despre condiţiile de muncă şi salarizarea asistenţilor sociali ar fi multe de spus. Încă avem comunităţi mari cu probleme sociale complexe în care un singur asistent social trebuie să facă faţă unui volum imens de muncă, comunităţi greu accesibile lipsite de resursele necesare deplasării asistentului social cu celeritate în interiorul lor, lipsite de logistica necesară întocmirii documentelor şi lipsa implicării tuturor actorilor sociali locali în indentificarea soluţiilor în diverse cazuri sociale. Referitor la salarizare, având în vedere complexitatea activităţii asistentului social, riscurile iminente la care se expune în exercitarea profesiei şi responsabilităţile ce-i sunt atribuite prin lege, consider că, cel puţin din aceste considerente, s-ar impune o mai bună apreciere a muncii lui. Cred că, a venit momentul în care, asistenţa socială în România trebuie să aibă propria sa grilă de salarizare iar pentru profesioniştii domeniului, ar fi timpul acordării prin lege, a unor facilităţi suplimentare şi mă gândesc aici la, scăderea vârstei de pensionare având în vedere faptul că munca asistentului social presupune în mod deosebit deplasare şi de ce nu o creştere a numărului de zile de repaus/ refacere având în vedere, condiţiile de încordare şi stres în care îşi desfăşoară activitatea şi mediile în care întră de cele mai multe ori pentru evaluare.

Cred că România va avea un sistem de asistență social funcțional atunci când în se va investii suficient de mult pentru asigurarea resurselor umane şi materiale necesare desfăşurării activităţii de asistenţă socială conform normelor prevăzute în standardele de calitate, atunci când politicile sociale vor viza cu prioritate dezvoltarea serviciilor / calităţii serviciilor sociale şi nu acordarea de prestaţii, atunci când va exista o reală armonizare a politicilor sociale cu cele din domenii precum sănătatea şi educaţia şi de ce nu, atunci când va fi asigurată formarea /perfecţionarea continuă a asistenţilor sociali de către angajatori şi o coordonare unitară şi coerentă a serviciilor sociale de prevenţie şi a celor de intervenţie atât din sectorul public cât şi cel privat.

Mai multe despre evenimentul „La ceai cu un profesionist” puteți găsi aici.

Înscrie-te și tu la eveniment accesând linkul: bit.ly/CeaiCuProfesionisti8

Nu uita să dai Like, Love and Share și paginii noastre de facebook unde te așteptăm cu nenumărate alte oportunități de dezvoltare personală și carieră: facebook.com/servicii.studentiUAIC

 

Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *