Poveste. De Felix Roca

Orice început este plin de speranţă şi de încredere că lucrurile vor merge bine în propria viaţă. În ceea ce mă priveşte sunt obişnuit să privesc în trecut deoarece ştiu că prezentul şi viitorul sunt legate de acesta. Mă bucur să mă “hrănesc” din momentele frumoase şi … mă bucur că am primit darul ca “rănile” să se închidă destul de repede. Aşadar, trecutul nu îmi este o povară!

E adevărat… privind în trecut nu îmi este uşor să mă gândesc la nerealizări, la ceea ce se putea face mai mult, la oportunităţi pierdute etc., dar şi acestea îmi dau ocazia de a nu rămâne legat de ceea ce nu a fost, ci de a fi mai motivat în a realiza ceea ce este necesar. Aşadar, vorba românului, cele rele să se spele, cele bune să se adune!

“Trecutul este acoperit de un văl negru, viitorul de un văl roşu. Primul l-a ţesut experienţa, al doilea îl ţese speranţa”… spunea cineva, nu eu. 🙂 În locul evenimentelor din trecut eu prefer visele viitorului, iar speranţa nu este un vis, ci modul de a realiza visele!

O speranţă dată de faptul că timpul este darul lui Dumnezeu, iar în el, tot cu ajutorul lui Dumnezeu, se pot realiza multe lucruri. Eu îi cer să pot realiza doar ceea ce doreşte el! Deci: la drum!

Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *