Poveste. De Diana Teodorescu

Sunt una dintre femeile căreia mereu i-au plăcut provocările și astfel am ajuns să fac atâtea lucruri, încât și eu mă întreb uneori când am avut timp să le fac pe toate! Sunt psihoterapeut în propria clinică, sunt trainer și consultant în multe proiecte europene, sunt cadru didactic asociat în două universități (în două orașe diferite) și am normă dublă, de mamă-tată în viața fiicei mele.

Cariera didactică universitară am început-o acum zece ani, imediat după terminarea facultății, când m-a investit cu încredere dna. prof. univ. dr. Luminița Iacob, o “mamă profesională” a tuturor celor care facem cu pasiune și profesionalism ceea ce facem. Am fost și sunt profesor asociat la Univ. “Al.I.Cuza” Iași, la Univ. “Ștefan cel Mare” Suceava și am avut colaborări temporare cu Univ. Babes-Bolyai, Cluj. Îmi place foarte mult să împărtășesc studenților experiența mea practică și acesta este motivul pentru care am pus pe primul loc munca de practician.

Tot atunci mi-am început și activitatea de psiholog, furând meserie și învățând că în domeniul acesta singura recomandare e calitatea muncii pe care o faci și mulțumirea clientului sau a beneficiarului tău. De la principiile acestea a pornit ideea unui centru de servicii psihologice integrate, care s-a concretizat în 2005 prin “PsychologyCenter” și care îmi aduce cea mai mare satisfacție profesională.

Tot acum zece ani am făcut școala de terapie cognitiv comportamentală și am ales rigoarea cognitivistă a școlii de la Cluj, unde mi-am petrecut mult timp, atât pentru studii, cât și pentru contractele sau colaborările ulterioare cu Facultatea de Psihologie de la UBB.

Nu am scăpat neatinsă nici de virusul proiectelor europene și am petrecut mulți ani construind platforme de training, livrând formări pentru o mare diversitate de beneficiari, realizând studii și cercetări.

Mi-am promis ca până împlinesc 30 de ani voi avea doctoratul susținut, însă am întarziat trei ani, deturnată fiind de cel mai grandios proiect al meu, care poartă numele de cod “Medeea”.

În toți acești ani, le-am făcut pe toate simultan. Ziua mea de muncă a început luni dimineață și s-a terminat duminică seara. Am construit încet, puțin câte puțin, cu foarte multă răbdare. Pentru mine cel mai valoros lucru câștigat a fost întotdeauna respectul, aprecierea celor cu care am colaborat și “vorba mea” pentru mine, dar și pentru cei care vor să răzbată, e ca ceea ce ai în cap și ceea ce știi să faci nu îți poate lua nimeni.

Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *