Poveste. De Alina Niculiță

Sunt un om cu drag de oameni și de a fi.

Primele amintiri din copilărie sunt cu mine savurând de la înălțime pauzele de la grădiniță, când mă plimbam din brațele educatoarei în cele ale învățătoarei, convinsă fiind că a fi dascăl e….” cea mai tare chestie ever”, ca să zic așa. Culmea e că așa gândesc și acum, după 30 de ani!

Mi-l amintesc pe tata făcând pe-a Moș Crăciun la serbare și pe mine prefacându-mă că nu-l recunosc, numai să nu-i stric bucuria. O simt pe mama cum mă mângâie cu drag după ce crede ea că am adormit, să nu-mi iau nasul la purtare, cumva, de prea mult alint… Îl văd iar pe tata mergând țanțoș pe ulița satului, mândru nevoie mare, cu coronița în mână.

Îmi apare în prim plan  domnul meu drag învățător cum pune un sat întreg pe plâns la terminarea clasei a IV-a si peste ani, cum mă ridică în slăvi când vede cu ochii lui numele meu pe diploma de învațător, pe holurile Școlii Normale „Vasile Lupu”.

Începe marea aventură: fac un salt din bancă la catedră la 19 ani și ajung copil între copii. Și nu orice fel de copii, ci unii care m-au fascinat și alături de care am crescut nu atât ca dascăl, ci mai ales ca om. Sunt vreo 15 ani de atunci și unii au finalizat deja studiile superioare, sunt căsătoriți, mulțumiți și împliniți și copleșitoare e emoția când mă caută, mă salută, mă îmbrățișează!

Delicioase sunt și zâmbetele și replicile copiilor cu care lucrez în prezent. Am rămas fidelă statutului de profesor însă am ales să ies din tipare. Așa am ajuns să coordonez  la nivel local programul educațional de impact: Mind Lab. Sunt implicată în multe proiecte simultan și concomitent cu toate savurez rolul de mămică. Am o splendoare de fetiță de patru ani care îmi testează toate abilitățile mele de învățător/ psihopedagog/ formator/ mentor/ trainer și ce-oi mai fi, dar cu drag mă las șantajată și mă supun voinței prințesei în marea jucăreală de seară.

Aș putea să activez și-un sector al frustrărilor de a fi profesor în Romania, de a fi fost cobai pentru toate reformele din educație, doar că nu voi face asta.

Vă aștept cu drag la Biblioteca Vie să mai vorbim despre una, despre alta, despre ce mai propuneți voi, despre ce pop-up-uri mai generăm…

Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *