Poveste. De Cosmin Vaman

Nu știu dacă sunt, încă, un model de succes. Nu reprezint o carieră impresionantă, doar una sinceră și – cred – ascendentă. Sunt un om suficient de norocos încât să fi făcut, și atunci când am avut, și atunci când nu am avut de ales, ceea ce mi-a plăcut. Am început să lucrez la Universitate, la un Birou de informare pentru studenți încă din ultimul an de facultate. Și am făcut-o cu pasiune și entuziasm. Mi le-am păstrat mult timp mai apoi, după ce am venit la departamentul de promovare. Locul meu de muncă, de fapt un loc de viață, e unul fără de care îmi e greu să mă imaginez. Copoul, Universitatea, Studenții cu care am lucrat, Prietenii pe care mi i-am făcut au devenit parte din mine. Am adunat experiențe frumoase dar și lucruri făcute de la zero. La universitate am descoperit bucuria de a construi lucruri noi, de a le face să existe acolo unde e nevoie de ele.
De aproximativ trei ani, am decis să ofer satisfacție și celeilalte jumătăți de suflet. Nu mai cânt doar pentru prietenii apropiați, ci o fac în public, din ce în ce mai curajos și pentru din ce în ce mai mulți oameni. Mi-ar fi greu să mă definesc prin doar una dintre cele două ocupații. Muzica are un rol esențial în tot ceea ce sunt. De altfel, cred că tocmai contopirea dintre cele două aspecte ale carierei mele mă ține în permanentă alertă, îmi dă energie cu la fel de multă putere cu care mi-o consumă.
Pe lângă toate acestea, o să spun că am un copil minunat în vârstă de patru ani. Cu toate informațiile astea, am certitudinea că nu pot fi decât o carte cu final fericit.
Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *