Poveste. De Crina Penteleychuk

Sunt trainer de câțiva ani și asta e pasiunea vieții mele. Și pe deasupra mai sunt și super norocoasă că fac ce îmi place și nu oriunde, ci în cadrul propriei mele companii.

Încă din timpul facultăţii am lucrat în asociaţii non-guvernamentale unde mi-am descoperit pasiunea pentru training, unde am cunoscut trainer români şi din străinătate şi de la care am învăţat cum stă treaba cu training-ul.

Am început să livrez training prin 2003 şi am început să şi investesc în ceea ce însemna o carieră în training pentru mine. Aşa că am participat la training-uri unde am învăţat despre ce înseamnă să fii trainer, mi-am luat câteva certificări şi continui să caut oportunităţi de dezvoltare.

Am fondat Crilia, firmă de training, în 2008 și de atunci am trecut peste criză, m-am reinventat și acum mă bucur zi de zi de proiecte noi, idei noi pe care aleg să le implementez.

Pe lângă asta, în 2011 am fondat Training People Association, din pasiune iarăși pentru training, asociație cu care îmi doresc să îmbunătățim tot ce e legat de training în România, alături de alți oameni la fel de pasionați ca și mine de acest domeniu.

Cea mai mare realizare de până acum a fost aceea de a părăsi drumul unei cariere în avocatură şi de a decide spre partea de training. Şi aceasta este cu atât mai mult o realizare cu cât de la 6 ani si până în anul 3 de facultate eram convinsă că vreau să fac carieră în avocatură. De asemenea, la capitolul realizari specifice, faptul că am reuşit să mă formez ca trainer în strainătate, participând la traininguri care nu mi-au oferit neapărat un certificat.

Cred că principala motivaţie de a avea propria afacere a fost dorinţa de LIBERTATE. După aproximativ 5 ani de lucrat pentru alţii, mi-am dat seama că nu sunt mulţumită, că nu este ceea ce îmi doresc de la viaţă. M-am surprins pe mine însămi mirându-mă ca la ora prânzului, în zilele de lucru, sunt oameni care se plimbă pe stradă. Atunci am refuzat să pierd lumina soarelui în zilele de iarnă şi am demisionat. Şi mi-am mai dat seama că ceea ce făceam pentru alţii ca intraprenor, puteam foarte uşor să fac pentru mine ca antreprenor. Este totuşi adevărat că am riscat mult şi am fost oarecum „inconştientă” pentru a mă elibera 100% de povara de a fi angajat chiar în plina criză.

Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *