“The giving of love is an education in itself”

… sau cel puţin aşa crede Eleanor Roosevelt.

Şi, bineînţeles şi noi – aşa explicându-se parţial bucuria cu care îţi pregătim zilnic exerciţiile pe tema dragostei.

Şi pornind de la ideea din titlu, te invităm ca în cadrul exerciţiului de astăzi să îţi aminteşti cel puţin o situaţie din viaţa ta în care simţi că te-ai transformat în bine măcar puţin ca urmare a faptului că cineva ţi-a dăruit iubire.

Că te-ai transformat în bine – ai crescut, te-ai dezvoltat, te-ai educatmai mult în acest fel – decât ai fi făcut-o dacă persoana respectivă ţi-ar fi explicat ce trebuie să faci, dacă ţi-ar fi ţinut morală sau dacă ar fi încercat să te influenţeze într-un fel sau altul.

Notează apoi pe scurt despre ce situaţie este vorba, cine era persoana, ce ai învăţat sau în ce fel te-a schimbat în bine respectiva situaţie.

A fost vorba despre un profesor care a crezut în tine când nimeni altcineva n-a făcut-o? Despre câteva cuvinte de încurajare primite de la o bunică fără prea multă ştiinţă de carte, dar cu multă ştiinţă de viaţă? De felul în care te-ai simţit acceptat cu totul de către propriul copil sau de către propriul părinte? Oricare ar fi situaţia care ţi-a răsărit în minte – aşterne-o pe hârtie!

Să conştientizăm cât de mult ne-a ajutat să creştem – dragostea pe care am primit-o de la ceilalţi în anumite momente ale vieţii noastre (poate atunci când meritam mai puţin) – poate avea efecte remarcabile asupra capacităţii noastre de a oferi dragoste la rândul nostru. Poate nu neapărat în scopul de a educa (de altfel, nici nu funcţionează aşa, de cele mai multe ori), însă acesta este aproape mereu un “efect secundar” minunat!

Atât, pentru astăzi ajunge! Şi îţi dorim ca azi să-i priveşti pe toţi cei care îţi ies în cale (inclusiv pe cei apropiaţi!) – prin ochii dragostei!

Sursa foto.

Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *