Poveste. De Adrian Munteanu

Să spun “o poveste de viaţă” mi se pare cel mai greu lucru.

Iubesc ceea ce fac. Şi fac cu foarte multă pasiune. Poate chiar prea multă. Uneori mă regăsesc în cele scrise de Andrei Pleşu pentru că nu am timp suficient “să mă bucur de frumuseţea vieţii”. Ar trebui să îmi prezint calităţile şi defectele? Aş fi subiectiv. Sunt o “carte”. Şi ca orice “carte”, am bune şi rele. Am “capitole” frumoase (sper) şi “pasaje” plictisitoare. Am însă şi foarte multe “întâmplări” fericite. Am foarte multe dileme şi foarte puţine certitudini. Pasc idei şi rumeg gânduri pentru că viaţa este frumoasă şi plină de neprevăzut.

Primele “capitole” au fost scrise înainte de 1989.

Capitolul “universitar” începe în 1996 când nu ştiam ce înseamnă “doctorand bursier”. Atunci a început marea aventură. De prin 2003 am început să testez în practică ceea ce “predam” la catedră. Pe lîngă gradele didactice am adunat şi câteva certificări profesionale. În 10 ani am făcut o constatare ştiinţifică: diferenţa dintre teorie şi practică, în practică, este mai mare decât diferenţa dintre teorie şi practică, din teorie. De aici s-a născut un blog profesional.

Introducerea e gata. Pentru Cuprins vă invit la “sala de lectură”.

Anunță-ți și prietenii!Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedIn

Your email address will not be published. Required fields are marked *